Casa Hagi Tudorache

În comuna Budeasa, satul Budeasa Mare, se află Casa Hagi Tudorache, clasată în LMI. Casa este considerată valoare de patrimoniu cultural de interes naţional, Monumente de arhitectură populară. Casa Hagi Tudorache datează de la 1762.

Hagi Tudorache a văzut lumina zilei în 1768, la Curtea de Argeş. Tatăl său a fost un ţăran înstărit şi, fiind un om mai umblat, şi-a adus copilul la Bucureşti, oferindu-l băiat de prăvălie jupânului Tudorache Hagiu. Acesta din urmă avea prăvălie de lipscănie în Hanul Sf. Gheorghe, aflat în vecinătatea Bisericii Sf. Gheorghe Nou. Tânărul Tudor a intrat de la început în voia stăpânului său, pe care l-a servit toată viaţa cu pricepere şi devotament şi cum bătrânul negustor nu avea copii şi nici un fel de rude, la moarte, i-a lăsat prăvălia cu tot ce se afla în ea, precum şi întreaga avere ce agonisise; i-a pus însă îndatorirea ca să-i poarte numele. De un asemenea noroc se bucurau foarte puţini, iar Tudor Tudorache a continuat şi a extins afacerea binefăcătorului său.

În 1805 s-a căsătorit cu Elena, fiica logofătului Fierea, cu care a vieţuit 40 de ani, până în anul 1845, când aceasta a murit. Au avut împreună nouă copii, din care doi au murit de tineri, iar cei rămaşi au fost trei fete şi patru băieţi, şi anume: Costache, Ghiţă, Iancu şi Mihalache. Toţi băieţii s-au ocupat cu comerţul, după ce au făcut practică în prăvălia tatălui lor. Fiii oricărui comerciant erau puşi să înveţe meseria negustorească, începând prin a face tot serviciul, la rând cu ceilalţi băieţi de prăvălie. Lucru care nu este întâlnit astăzi decât cu rare excepţii. De aceea avem o mulţime de beizadele-cocaină, muşchi pictaţi, care se vor prăbuşi la scurtă vreme după dispariţia părinţilor lor, negustori sau bancheri. Istoria a dovedit-o fără excepţie. Iar vechii negustori ştiau foarte bine aceste lucruri. Astfel că şi-au format copiii la rând cu băieţii de prăvălie, apoi i-au şcolit, învăţându-i cum se ţine o afacere, în primul rând prin câştigarea încrederii viitorilor subalterni. Psihologic, aceştia din urmă nu pot uita că au lucrat cândva alături de mai noul lor stăpân de negustorie; au crescut alături, fără mofturi şi ifose de lux.

Hagi Tudorache a extins afacerea de lipscănie, cumpărând prăvălii şi terenuri prin mai tot Bucureştiul. Deşi nu ştia carte, şi-a creat un păienjeniş negustoresc, ce cuprindea spaţiul dintre Bucureşti şi Leipzig, plus Balcanii. Peste 200 de negustori erau prezenţi în catastiful firmei. A fost chiar ingenios şi în transportul mărfurilor: „El imagină nişte căruţe cu cai, cu coviltir, pline cu marfă aşezată în rafturi ca în prăvălie, pe care le trimitea prin sate şi în care se găseau, pe lângă lucruri de lipscănie, tot felul de lucruri, de care ţărancele aveau nevoie în lucrările lor casnice, ca stambă, pânză, aţă, ace etc”. Aşadar, primele magazine ambulante au fost create la iniţiativa lui Hagi Tudorache, iar afacerea a fost una de mare succes.

Hagi Tudorache a locuit în casele din mahalaua Oţetari, fiind înmormântat în curtea bisericii Oţetari, strada cu acest nume şi biserica omonimă existând şi azi în Bucureşti. Ulterior, mormântul familiei a fost transferat la Cimitirul Bellu. Negustorii au finanţat şi cariere politice, iar familia Hagi Tudorache nu a făcut excepţie. Copiii marelui negustor l-au ajutat băneşte pe Vasile Boierescu să-şi termine studiile de drept la Paris şi tot ei i-au înlesnit alegerea ca deputat, înscriind Hănişorul (un grup de prăvălii de pe uliţa Lipscanilor) pe numele lui, pentru a avea censul cerut de legea electorală de atunci.

Fiul său cel mare, Costache Hagi Tudorache, era un om al schimbărilor. Purta costum “evropenesc” şi făcuse şcoală în Apus. După dezastrul incendiului din martie 1847 (care a distrus multe averi), Costache porneşte o nouă afacere de lipscănie, pentru început în asociere cu Leon Manoach. Între 1849 şi 1852, capitalul afacerii creşte cu 120%, în ciuda vremurilor tulburi ale Valahiei după înfrângerea revoluţiei bonjuriste.

Familia Tudorachi, între 1800 şi 1900, a dezvoltat o adevărată investiţie imobiliară. Familia stăpânea încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea prăvălii pe Lipscani, o altă prăvălie în Hanul cu Tei, apoi casele din mahalaua Oţetari (distruse de curând); Hănişorul devenit mai apoi “Pasajul Comercial”, singura bancă românească din oraşul vechi încă din secolul al XIX-lea, “Banca Costache Tudorache”; alte prăvalii în Cavafii Vechi.

Dacă privim planul Borroczyn din 1852 şi planul cadastral din anul 1911 vom descoperi întinse proprietăţi avute de “arborele” Tudorachi în toate zonele oraşului: livezi şi vii în zona dealului Filaret şi de-a lungul Căii Şerban Vodă, dar şi de-a lungul Căii Moşilor, spre periferie.

 

Obiective Turistice , , , ,

Related Listing

Adaugă recenzia ta

Dă o notă obiectivului turistic selectând stelele de mai jos :

Trimite unui prieten

Verificare Captcha
captcha image

Transmite o întrebare

Verificare Captcha
captcha image

Despre VisitArges

Descopera judetul Arges. Obiective turistice,trasee turistice, trasee montane, cazare, restaurante, cluburi, evenimente locale. Aici afli tot ce ai nevoie pentru o excursie de neuitat.